Popa terorist intr-o gara din Franta

popa-la-gara

Luni, 26 septembrie, gara din Villneuve Sint-Georges a fost evacuata, iar traficul pe linia expres regionala D a fost suspendat pana la gara Lyon.

Motivul ?

Pasagerii au alertat politia, speriati de roba neagra si de centura imensa pe care o purta un preot ortodox.

Carevasazica, francezii  s-au prins ca preacuviosii astia sunt teroristi, doar romanii contina sa-i finanteze de la buget.

SURSA: LA REPUBLIQUE

 

Zece mii de draci !

SPERIETOAREA              Uneori privesc lanul nesfarsit de porumb, infestat de cardurile de ciori hraparete si ma apuca o lehamite indescriptibila…

Proprietarul lanului mi-a spus ca, daca voi pazi bine recolta si voi tine ciorile la distanta, voi castiga anul acesta un clop nou si niste zdrente prima intai. Eu privesc doar zarea innegrita de coiri si suspin… Nu prea-mi fac io sperante ca voi castiga clopul !

Da’ nu numai ciorile imi fac zile fripte. Intr-o noapte a venit popa Gombotz cu cativa din cuviosii sai enoriasi, cu primarul si vreo doi consilieri. Io credeam ca-s dracii… Da’ cand am vazut ca scot sacii din masinile cu care venisera si incep sa sterpeleasca porumb, m-am linistit. Pe astia n-are rost sa te mai chinui sa-i sperii. Astia-s mai rai ca dracii !…  Ma gandeam doar ce-o fi facand politia. O fi dormind in post ?  Nu. Politia nu dormea… Curand a venit si masina politiei. Din ea au coborat cativa gealati cu saci subsuara si au inceput si ei sa se serveasca din lanul pe care eu trebuia sa-l pazesc.

Intr-o alta zi, o secta si-a ridicat cortul de evanghelizare tocmai in apropierea lanului meu. Io credeam c-o fi venit circul… Cand am auzit insa rugaciunile urlate din difuzoare de sute de wati, mi-am spus ca cu acestia n-o sa am probleme. Doar sunt oameni cu frica lui D-zeu… Curand au inceput sa misune prin lan tot felul de siluete. Si astia aveau saci… Le-o fi trebuit porumbu’ pentru niscava ofrande. De, ritualu’…

Se pare ca pe oameni nu-i mai poate speria nimeni. Nici legea si macar D-zeu din cer !…

De curand s-a construit un teren de fotbal in apropierea lanului. Intrasem oarecum iarasi la idei, da’ cand am aflat ca echipa de fotbal se numeste Soimii, m-am linistit. Astia-s carnivori… Prada lor o reprezinta alte zburatoare, mai mici. La un meci, cineva a urlat din tribuna:

– Zece mii de draci !

M-am speriat de-a binelea. Apoi am privit spre lan, da’ nu se vedea nici un drac. Nu era decat popa si primarul… Pe astia nici nu mai incerc sa-i sperii, de multa vreme: sunt mai rai de cat o suta de mii de legiuni de draci !

M-am facut ca nu-i vad si mi-am intors privirea iarasi spre meci.

– Zece mii de draci ! Asta-i sut la poarta ? urla iarasi vocea din tribuna.

Care va sa zica, dracii erau pe teren si nu in lan. Socot, dupa acest episod, ca nu de draci trebuie sa ne temem cel mai mult pe lumea asta, ci tocmai de cei alesi sa ne apere de ei…

LUMEA SPERIETOAREI DE CIORI

Cand ma gandesc la chestia asta, ma apuca iarasi o lehamite de lume si de viata. Privesc zarea nesfarsita, innegrita de cardurile de ciori si imi spun: „N-are nici un rost… anul asta nu mai castig io nici un clop !…”

Intr-o zi, in apropiere de mine s-a strecurat un sarpe. Era o vipera. Io eram intr-una din zilele acelea in care mi-o greata cumplita de lume si viata. Cand am vazut sarpele, m-am simtit oarecum un fel de Micul Print. I-am spus viperei:

– Ai venin bun ?

Vipera m-a privit cu o expresie sfidatoare si, ridicandu-si in aer jumatatea din fata a corpului sau, a inceput sa intepe aerul cu limba ei ca o furculita.

– Tu ce vrei, ma ? Cap umplut paie ! Crezi c-o sa-mi risipesc veninul pe toti prostii ? mi-a spus sarpele.

Vorbele acestea m-au facut sa-mi amintesc ca, intr-adevar, nu sunt decat un sac umplut cu paie si ca nu am a ma teme defel de veninul viperei. Acesta nu are nici un efect asupra unor specimene ca mine…

– Stii, vipero, nu te aprinde asa usor… eram doar un pic suparat pe lumea asta. Cautam o solutie, orice… Ma gandeam ca veninul tau e tocmai solutia problemelor mele…

– Asculta aici, snop de paie infipt in par, cat castigi tu pentru treaba pe care o faci aici in lan ? m-a intrebat sarpele.

– Ei, vipero, anu’ asta, daca-mi fac treaba bine, pot sa castig chiar si un clop nou ! Si chiar si niste zdrente de prima calitate…

Vipera m-a privit intr-un fel care parca ma facea sa intru in pamant, in gaura de sarpe, de rusine. Sarpele mi-a spus, printre altele, ca nu are nici un rost sa-ti pierzi timpul si energia pentru lucruri care nu-ti aduc nici un beneficiu. E ca si cu veninul viperei: daca-l risipeste inutil, nu va mai avea apoi cu ce sa-si vaneze prada…

Sarpele mi-a mai spus apoi ca el e director la o publicatie care se cheama Orizont alternativ unde, daca nu injur si nu dau poze porno, as putea sa scriu si eu.

M-a cam bulversat propunerea viperei. Ma gandeam la clopul meu… Am privit apoi iarasi in zare si m-a apucat o lehamite de lan, de cardul de ciori si de lume…

Am coborat usor din varful parului si-am plecat impreuna cu vipera. Se pare ca anul acesta nu voi mai avea nici un clop…

M-am uitat pentru ultima oara inapoi la lanul nesfarsit ce se pierdea in zarea innegrita de cardul de ciori. Apoi am exclamat:

– Zece mii de draci !

Vipra m-a privit cu un suras plin de intelegere.